666: atâtea piese are o garderobă de femeie, în medie

Zice Dani: Când un cuplu are de plecat undeva, se petrece o scenă pe care cine n-o cunoaşte, ori are 12 ani şi n-a trăit niciodată experienţa cuplului, ori are 180 şi Alzheimer. Cristina V. din Piatra-Neamţ a reuşit însă o descriere impecabilă:

"El se îmbracă în două, hai şase minute frumoase, după care începe show-ul. Ea se îndreaptă precipitată spre şifonier, îl deschide şi o ia instant cu rău de la inimă. «Aoleu, cu ce mă-mbrac? Dumnezeule, pur şi simplu nu am cu ce!! Aoleu, mămica mea, ce târziu e! Şi ăsta s-a îmbrăcat deja. Dacă nu mă grăbesc, ajungem iar la divorţ sau, Doamne fereşte, mă tranşează şi mă bagă-n congelator şi-şi petrece, săracu', restul vieţii la zdup!». Închide primul şifonier şi aleargă către al doilea (orice femeie care nu are cu ce să se-mbrace are cel puţin două dulapuri de haine). Nici aici n-are nimic ca lumea, dar se hotărăşte totuşi să încerce nişte combinaţii. Nu chiar imediat. Mai întâi îşi face duş, îşi pune o mască hidratantă, îşi şterge oja de la picioare şi-şi pune alta, îşi spală masca hidratantă şi aplică o cremă, îşi mai şterge o dată oja de la picioare şi îşi face french manicure, îşi face bucle, îşi pensează uşor ascendent sprâncenele, se epilează, renunţă la bucle şi îşi întinde părul cu placa. Primele 61 de combinaţii sunt dezastruoase. Pur şi simplu nu pot fi folosite. În timpul ăsta, el e în palton, la uşă, transpirat şi cu bale uşor înspumate în colţul gurii. Cu spume, dar resemnat. A trecut deja prin toate fazele. A vrut s-o bată, s-o trimită la mă-sa, s-o omoare, s-o implore în genunchi, s-o ameninţe cu sinuciderea, iar s-o omoare, iar s-o trimită la mă-sa, iar s-o implore, dar de data asta stând în cap şi tot aşa. Cea de-a 62-a combinaţie se apropie puţin de ideea de «OK». «Hai că parcă merge», îşi zice ea şi mai aruncă, cu coada ochiului, o privire către el, care e tot în palton, la uşă, dar nu mai stă în picioare, ci în fund, pe gresie, şi se leagănă, senin, cu degetu-n gură. «Aoleuu, nu mai rezistă, săracu'. Tre' să mă grăbesc. Gata, asta rămâne. Ahhh! Ba nu. Nu se poate să rămână asta, pentru că o să fie şi Vasileasca acolo şi m-a mai văzut o dată îmbrăcată aşa». Mai încearcă câteva combinaţii. La un moment dat, vine şi revelaţia. Transfigurată, cu ochii ieşiţi din orbite, femeia se luminează: «Prima! Prima combinaţie era mai bună! Cea mai bună! Proastă sunt, mă! Nu puteam să râmân la ea?». Dar care oare era prima? E greu să mai ţii minte. Au trecut 3 ore de la ea. «Mai bine făceam poze, le scoteam la imprimantă şi le numerotam!». Până la urmă, şi-o aminteşte. Şi, după ce e ciupit cu forţă de obraji şi călcat pe degete cu pantofii cu toc cui, iese şi el din transă şi-şi aminteşte cum o cheamă pe ea. Pleacă fericiţi unde aveau treabă. Ea, pentru că, deşi a fost extrem de greu, a găsit până la urmă soluţia, el pentru că îl animă o fantezie secretă. Îşi zâmbeşte în interior gândindu-se cât de mişto o să fie la noapte, când o s-o omoare în somn."