Romanca Vera Renczi, ultima femeie din viata a 35 de barbati

O femeie ocupa primul loc in topul celor mai mari criminali romani. Vera Renczi, care a fost numita de criminalisti pe buna dreptate “Vaduva Neagra”, a ucis 35 de barbati in decurs de zece ani: doi i-au fost soti, iar restul amanti. Vaduva Neagra si-a ucis chiar si fiul de 10 ani, care cunostea faptele abominabile ale mamei. Vera, o femeie foarte frumoasa, simtea o placere stranie sa stie ca ea, si nimeni alta, a fost ultima femeie din viata fiecarui barbat care ii trecuse pragul.

Prima parte a vietii celei care este cunoscuta drept cel mai mare criminal in serie din Romania este un mister chiar si astazi pentru criminalisti. Nici macar numele real nu ii este cunoscut, dar in analele criminologiei ea a ramas cunoscuta ca Vera Renczi, dupa numele de familie purtat de cel de-al doilea sot. Dupa unele informatii, Vera s-a nascut in 1903 dar, cel mai probabil, ea a venit pe lume la sfarsitul secolului al XIX-lea, in Bucuresti, in urma legaturii dintre un om de afaceri ungur si o tanara frumoasa din Romania.

Vera a trait in Bucuresti pana la varsta de 13 ani, cand mama ei a murit. Apoi a fost mutata la Berkerekul, oras din fosta Iugoslavie, unde tatal sau avea o mosie.Vera a fost inscrisa la o scoala de fete si de aceea nu s-a bucurat prea mult de prezenta tatalui. Tocmai din acest motiv, in adolescenta, ea a cautat asiduu protectie masculina.

Pentru ca a mostenit frumusetea rapitoare a mamei sale, Vera a lasat tuturor barbatilor pe care i-a intalnit o impresie foarte puternica si nu putini i-au cedat farmecelor ei. Asa se face ca inca de pe vremea adolescentei a avut numeroase aventuri amoroase, unele de-a dreptul scandaloase. Multe din povestile escapadelor ei au ajuns in paginile ziarelor locale. Prin patul ei au trecut de la elevi de liceu, pana la bancheri si oameni de afaceri.

Tatal nu a reusit sa-si tina in frau fiica si nici nu a reusit sa o feresca de scandalurile provocate de aventurile ei scandaloase. Inca nu implinise varsta majoratului si Vera avea deja o lista foarte lunga de amanti. Cand nimeni nu-i mai dadea nicio sansa, Vera s-a indragostit dintr-o data si pentru un timp s-a tinut departe de scandaluri.



Sotii Vaduvei Negre au disparut in mod misterios

Cand inca nu avea 20 de ani, Vera l-a cunoscut pe Karl Schick, un influent bancher austriac si mult mai in varsta decat ea, de care s-a indragostit cu pasiune si cu care s-a si casatorit. Spre surprinderea carcotasilor, tanara nu si-a mai continuat escapadele, ci a devenit o sotie atenta si placuta, mai ales dupa nasterea fiului lor, Lorenzo. La mai putin de un an insa, Karl dispare misterios pentru a nu mai reveni niciodata.

Desi a spus tuturor ca fusese parasita de sot, Vera incepe sa poarte doliu, lucru care i-a cam mirat pe cunoscuti. Dar nimeni nu a avut vreo banuiala pentru ca Vera era o persoane surprinzatoare si de multe ori gesturile ei nu puteau fi explicate.

In mai putin de un an de la disparitia sotului, Vera il cunoaste pe Joseph Renczi, un om de afaceri sarb, frumos si foarte bogat, de asemenea cunoscut pentru viata amoroasa tumultuoasa. S-a indragostit nebuneste de el si a acceptat fara rezerve cererea lui in casatorie.

Vera a explicat autoritatilor ca primul sot o parasise si apoi a murit intr-un accident de circulatie in Bucuresti. I s-a eliberat in mod surprinzator un certificat de deces si a fost libera sa se casatoreasca cu Renczi. Dar acesta a disparut fara urma ca si primul sot, la cateva luni dupa casatorie.

35 de sicrie descoperite in subsolul conacului Verei

Dupa disparitia celor doi soti, Vera Renczi si-a reluat viata desfranata de dinainte. Se imbraca tot timpul in negru, ceea ce o facea si mai misterioasa si mai frumoasa. A atras pe domeniul de la Berkerekul numerosi amanti, majoritatea straini cunoscuti la Viena, dar niciunul dintre acestia nu s-a mai intors. In mai putin de 10 ani, peste 30 de barbati au trecut pragul tinerei si toti au disparut fara urma.

Vera a comis imprudenta de a se indragosti la un moment dat de Milorad, un cunoscut bancher sarb, ce era casatorit de 20 de ani. Dupa cateva luni acesta a disparut. Numai ca sotia acestuia a fost teribil de insistenta si a ajuns in final la Vera. Au fost anuntate autoritatile.

Au fost facute cateva perchizitii la conacul Verei pana cand in subsol, in cripta familiei, au fost descoperite 35 de sicrie de zinc. Fiecare sicriu avea o eticheta pe care era notat, elegant, un nume. In mijocul camerei se afla un fotoliu, iar langa acesta, o sticla si o cupa de sampanie. Vera a facut 35 de confesiuni terifiante. Se oprea in fata fiecarui sicriu, si tinea cate un monolog sinistru, fara pic de emotie in glas. La cel de al doisprezecelea sicriu, Vera se prabusi izbucnind in plans. Era sicriul propriului ei fiu. Asa cum avea sa declare ulterior, fusese nevoita sa il ucida pentru ca ii aflase secretul macabru.

Vera a marturisit ca i-a ucis pe barbatii din viata ei cu puternice doze de arsenic. Lui Milorad, ultimul din lista barbatilor ucisi, fusese nevoita sa ii ofere, pe deasupra, o puternica doza de stricnina, pentru ca efectul otravii sa fie imediat. Motivul: Vera avea o dorinta aproape patologica de a avea in prezenta ei tot timpul cate un barbat numai al ei. Era extrem de geloasa si de posesiva si a marturisit ca i-a ucis pe toti acei barbati, inclusiv sotii ei, pentru ca i-a suspectat de infidelitate.

Frumoasa Vera a fost condamnata la moarte, dar pedeapsa i-a fost comutata la inchisoare pe viata, intrucat femeile nu puteau fi executate in Iugoslavia acelor vremuri. In inchisoare, starea ei s-a degradat. Vera Renczi isi inchipuia ca este inconjurata de toti cei pe care ii ucisese si le vorbea acestora ore intregi cu voce tare. Schizofrenica, Vera a fost transferata intr-un ospiciu, acolo unde s-a stins in urma unei hemoragii cerebrale, cu putin inaintea inceperii celui de al doilea Razboi Mondial.

Cazul Verei Renczi a ramas in istoria criminalisticii sub numele de cazul Vaduvei Negre.

666: atâtea piese are o garderobă de femeie, în medie

Zice Dani: Când un cuplu are de plecat undeva, se petrece o scenă pe care cine n-o cunoaşte, ori are 12 ani şi n-a trăit niciodată experienţa cuplului, ori are 180 şi Alzheimer. Cristina V. din Piatra-Neamţ a reuşit însă o descriere impecabilă:

"El se îmbracă în două, hai şase minute frumoase, după care începe show-ul. Ea se îndreaptă precipitată spre şifonier, îl deschide şi o ia instant cu rău de la inimă. «Aoleu, cu ce mă-mbrac? Dumnezeule, pur şi simplu nu am cu ce!! Aoleu, mămica mea, ce târziu e! Şi ăsta s-a îmbrăcat deja. Dacă nu mă grăbesc, ajungem iar la divorţ sau, Doamne fereşte, mă tranşează şi mă bagă-n congelator şi-şi petrece, săracu', restul vieţii la zdup!». Închide primul şifonier şi aleargă către al doilea (orice femeie care nu are cu ce să se-mbrace are cel puţin două dulapuri de haine). Nici aici n-are nimic ca lumea, dar se hotărăşte totuşi să încerce nişte combinaţii. Nu chiar imediat. Mai întâi îşi face duş, îşi pune o mască hidratantă, îşi şterge oja de la picioare şi-şi pune alta, îşi spală masca hidratantă şi aplică o cremă, îşi mai şterge o dată oja de la picioare şi îşi face french manicure, îşi face bucle, îşi pensează uşor ascendent sprâncenele, se epilează, renunţă la bucle şi îşi întinde părul cu placa. Primele 61 de combinaţii sunt dezastruoase. Pur şi simplu nu pot fi folosite. În timpul ăsta, el e în palton, la uşă, transpirat şi cu bale uşor înspumate în colţul gurii. Cu spume, dar resemnat. A trecut deja prin toate fazele. A vrut s-o bată, s-o trimită la mă-sa, s-o omoare, s-o implore în genunchi, s-o ameninţe cu sinuciderea, iar s-o omoare, iar s-o trimită la mă-sa, iar s-o implore, dar de data asta stând în cap şi tot aşa. Cea de-a 62-a combinaţie se apropie puţin de ideea de «OK». «Hai că parcă merge», îşi zice ea şi mai aruncă, cu coada ochiului, o privire către el, care e tot în palton, la uşă, dar nu mai stă în picioare, ci în fund, pe gresie, şi se leagănă, senin, cu degetu-n gură. «Aoleuu, nu mai rezistă, săracu'. Tre' să mă grăbesc. Gata, asta rămâne. Ahhh! Ba nu. Nu se poate să rămână asta, pentru că o să fie şi Vasileasca acolo şi m-a mai văzut o dată îmbrăcată aşa». Mai încearcă câteva combinaţii. La un moment dat, vine şi revelaţia. Transfigurată, cu ochii ieşiţi din orbite, femeia se luminează: «Prima! Prima combinaţie era mai bună! Cea mai bună! Proastă sunt, mă! Nu puteam să râmân la ea?». Dar care oare era prima? E greu să mai ţii minte. Au trecut 3 ore de la ea. «Mai bine făceam poze, le scoteam la imprimantă şi le numerotam!». Până la urmă, şi-o aminteşte. Şi, după ce e ciupit cu forţă de obraji şi călcat pe degete cu pantofii cu toc cui, iese şi el din transă şi-şi aminteşte cum o cheamă pe ea. Pleacă fericiţi unde aveau treabă. Ea, pentru că, deşi a fost extrem de greu, a găsit până la urmă soluţia, el pentru că îl animă o fantezie secretă. Îşi zâmbeşte în interior gândindu-se cât de mişto o să fie la noapte, când o s-o omoare în somn."