Regression

Helena: (pe post de: ne suntem unii altora atat de straini, incat ne este frig unii langa ceilalti. si ne este bine asa.)

buna dimineata. sunt, dupa cum ma stiti, mai multe femei intruna. din care nici una din ele nu stie ce vrea. mai pe scurt, suntem o adunatura de tampite indecise. mai bizar ar putea sa le para unora dintre voi ca fiecare din ele iubeste cate un alt barbat. mie nu. momentan suntem toate captive in corpul uneia. incapatanata, snoaba, si extremista. care refuza sa manance si sa bea apa. care refuza sa accepte consecintele unor evenimente-esecuri-cu-care-nu-poate-trai. pe care nu si le poate inca asuma. cu care nu isi poate dormi noptile. care isi reneaga conditia. bla bla bla. de exemplu, cel mai des ma obisnuisem in copilarie sa-mi reneg mama. mi-era comod asa. mi-e cel mai comod lucru din lume sa ranesc, sa reneg si sa desfiintez oameni. si sa-ti si repet asta, ca sa ma simt la adapost de tine. uneori ma simt de parca am si uitat, de parca nici nu mi-as mai dori sa simt altfel. comoditate inseamna siguranta. nevoia fiecaruia de a se auto-distruge se numeste constiinta. si e fireasca. dar nu vreau sa ma gandesc azi la acest aspect. imi prefer oricand momentele blonde in locul celor in care nu-mi ramane nimic altceva de facut decat sa ma sprijin in zidurile mintii mele. unclean sau nu. cel mai des cand incep sa o iau razna, ma bazez ca mai pot sa-mi simt temperatura macar in propriile-mi cuvinte. si e bine si asa rau. uneori ma simt straina chiar si de mine insami. ceea ce gandesc si simt nu poate sa apartina pielii mele, imi trecuse prin cap intr-o zi de duminica. sau azi. daca iti pun pielea mea cuminte in palma, nu inseamna ca sunt si eu acolo. sau ca ma si pricep sa fac promisiuni. sau ca mi le si tin. de exemplu acum doua zile. ma intalnisem cu un fost iubit pe strada. sau intre marginile a doua adrese de email. adica fost iubit inseamna ca are eticheta. barbatii cu eticheta sunt indosariati , clasati, renegati. in cel mai rau caz uitati. in cel mai bun pastram detalii pe care sa le consumam la rece in toate diminetile in care ne bem cafeaua pe stomacul gol. singure. deci. ne priveam unul pe altul atat de tembel, atat de previzibil de gol. incat as fi putut in momentul acela sa-mi scot tacticos agenda din poseta neagra, da aia neagra cu franjuri, cea mai poseta din lume, etc., si sa scriu clar, adanc si apasat, inclinat inspre stanga: baby, ne suntem straini unul altuia. raceala ta ma ucide. frigul cu care mi te insinuezi pe piele ma face sa-mi fie greata. ma scoate din minti uneori termenul de frigiditate emotionala. deci spune-mi ca m-am inselat si ca nu ne-am iubit niciodata. mi-ar fi mai bine asa.

(pe post de: noi suntem patetice cateodata, iar voi previzibil de boi. si nu este bine asa)

in una din zile il intrebasem ti se pare ca sunt o femeie usoara? a raspuns, baby, daca tu esti usoara, atunci sunt si eu usor. in alta zi i-am spus baby, exista trei categorii de barbati in viata asta. barbati pe care ii iubim dar nu-i putem poseda for ever and ever after. pentru ca ne sunt insuficienti. barbati pe care ii folosim ca pe servetele demachiante. sau pe post de tarfe. si-atunci e obligatoriu sa folosim prezervativ. si barbati pe care o femeie ca mine trebuie sa-i recunoasca de la distanta. barbati pe care trebuie sa-i iubesti si sa-i ai din oficiu. ma intelegi? tu esti unul de genul. eu pe tine de iubesc de la primul cuvant. din oficiu. adica mai intai a fost Cuvantul si dupa aceea ai fost tu. adica mai intai ne-am pus in brate cuvintele si mai apoi ne-am inteles unul pe celalalt. si cand mi-am dat seama de certitudinea tuturor acestor stari de fapt, am ras. de dragul tau. stii ca ma indragostesc iremediabil de toti barbatii care stiu sa ma citeasca. si mi-e bine si mi-e suficient si ma multumesc cu atat si iti multumesc ca ma faci sa ma simt femeie si frumoasa langa tine. si iti multumesc ca existi si esti atat de complet si de cald si de prezent. de cate ori intind mana dupa tine. de cate ori ma impiedic si ma prinzi. si nu am sa-ti cer niciodata nimic altceva. in alta zi s-a uitat la mine ca la oricare alta, asa cum ma uit eu de tampit de fiecare data cand mor diminetile de somn in trafic la semnul cedeaza trecerea, si m-a intrebat: baby, ne futem? am zis nu.

(pe post de: sunt Helena. am omul meu. /liber la orice ora./ne intelegem dintr-un gand./stie ca vin de departe./din centru, din Union Square sau/din alt loc inexistent./cand ne atingem /ploaia incepe sa curga in slow motion.

[si nu-mi este bine asa. dar ma straduiesc. imi promit])


-a ma iubi pe mine e o cursa contra cronometru pe viata si pe moarte. e ca un cerc in care intri si din care nu iti dau, nu am sa-ti dau. nici o sansa sa scapi.

-toti barbatii pe care i-am iubit, s-au simtit macar intr-un anumit punct al vietii lor, in dreapta mea, nemuritori.

-nu-mi va fi niciodata suficient un barbat care considera ca are drepturi depline asupra mea. ca ii apartin.

-am lasat in strada singuri, mototoli sau matoli, si in deriva. zeci de barbati. as fi privit poate in urma lor, daca nu mi-ar fi fost intotdeauna imprecis de lene sa o si fac. si am facut toate acestea din cele mai puerile si amuzante motive. pe unul ca nu purta sosete albe, pe altul ca il chema Gheorghe. pe unul ca ma vroia mai mult decat amanta, pe altul ca se uita la Iubire Interzisa si la Nora Pentru Mama si dupa-aia vroia sa-mi povesteasca. pe unul ca nu avea degete lungi si fine de chirug, sau macar de pianist, pe altul ca le avea dar nu stia ce sa faca cu ele. (remarcati cacofonia, va rugam). pe unul ca nu imi baga limba in gura in cercuri perfect concentrice, pe altul ca ii trecuse intr-o zi prin cap ca din relatia noastra perfecta nu lipseste nimic altceva decat o blonda. (a nu se intelege gresit. daca mi-ar fi trecut mie asta prin cap, ar fi fost ok. daca i-a trecut lui, a fost doar un moment inutil si relativ pervers.) e mai mult decat stabilit si resemnat gandul, ca intr-o zi am sa-l parasesc si pe gagiu-miu. nu ca nu l-as iubi, vorba lui, mai mult decat orice. ci din simplul motiv ca a uitat sa-si doreasca sa ma mai seduca. din punct de vedere minim intelectual. mi-a pus si el mie o eticheta. pe mine scrie a lui. si atat. si crede ca e suficient sa ne prinda pensiile impreuna in ritmul acesta. desigur, mi-e lene si frica de mine insami (dormind singura intr-un pat) sa-i spun ca ritmul povestii noastre s-a pierdut. s-a rupt undeva pe drum, presupun. si zic asta doar ca sa nu ma simt vinovata de nimic. din obisnuita-mi comoditate. si nici unul dintre noi doi nu s-a obosit macar. sa se aplece si sa incerce sa ne stranga detaliile si certitudinile cum ca mai suntem si-n ziua de azi doi oameni care se iubesc. de pe jos.

-si sper ca nu mai trebuie sa-ti spun nimic altceva, ca sa-ti fie clar unde ai gresit, cand iti spun We both have our hands to give /Take mine I shall lead you afar. ar fi trebuit sa stii toate acestea. From delight to fury from fury to clarity /I make myself whole through all beings./ I am young my blood rises over my ruins/ ar fi trebuit sa stii. We have our hands to entwine/ Nothing can ever seduce better.

Ar fi trebuit. Ar fi…

Later Edit:

Gandesc si pronunt numai cuvinte de iubire. Sunt in pace si armonie cu viata. Gandesc si pronunt numai cuvinte de iubire. Sunt in pace si armonie cu viata. Gandesc si pronunt numai cuvinte de iubire. Sunt in pace si armonie cu viata.